Pașii lui Dumnezeu

Un om, ajuns in rai, i-a cerut lui Dumnezeu sa-i descopere viata pe care a trait-o. Dumnezeu i-a infatisat-o ca si cand ea s-a desfasurat pe nisipul unei plaje. Omul a vazut ca in momentele de bucurie erau patru urme de pasi pe nisip, ale lui si ale lui Dumnezeu. Dar in clipele de suferinta, erau numai doua urme. Mahnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: "De ce in momentele grele m-ai lasat singur?". Acesta i-a raspuns: "In clipele de suferinta erau doar urmele mele, pentru ca atunci te purtam pe brate".



http://www.crestinortodox.ro/pilde/pasii-dumnezeu-125294.html



sau... o altă variantă...

„Am avut un vis intr-o noapte...

Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,

Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:

Una era a mea, cealalta a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri

Reprezentau o zi din viata mea...

M-am oprit ca sa privesc in urma

Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.

Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,

Nu mai era decat una singura...

Am revazut filmul vietii mele...

Ce surpriza!

Locurile in care nu se vedea decat o singura urma

Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:

Zile de neliniste si de rea-vointa,

Zile de egoism sau de proasta dispozitie,

Zile de incercari si de indoiala,

Zile de nesuportat,

Zile in care eu fusesem de nesuportat...

Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:

"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!

De ce nu ti-ai tinut promisiunea?

De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,

In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."

Iar Domnul mi-a raspuns:

"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut

Decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."