„Când voi fi mare, voi căuta pe Dumnezeu în tot pământul!”

Încă de copil - avea doar patru ani - Semion si-a pus în gand:
„Când voi fi mare, voi căuta pe Dumnezeu în tot pământul!”
Auzind, mai apoi, de sfintii rusi si minunile savarsite la mormintele lor, tânarul Semion si-a dat seama ca „daca exista sfinti, înseamna ca Dumnezeu este cu noi si n-am nevoie sa strabat tot pamantul sa-L gasesc.”

Sosit în Sfantul Munte la varsta de douazeci si sase de ani, Semion va petrece de acum înainte în m-rea ruseasca Panteleimon (Russikon) - cu exceptia unei scurte rechemari de trei luni acasa în 1905, cu ocazia razboiului ruso-japonez, spre a-si rezolva situatia militara - vreme de patruzeci si sase de ani viata simpla si monotona a oricarui monah aghiorit.
O viata ritmata si împartita între lungile slujbe si privegheri în biserica, pravila de rugaciune personala în chilie, dese spovedanii si cuminecare regulata, munca si ascultare. Esentialul acestor lungi ani de „anonimat” si „banalitate” monastica nu îl constituie însa aceste forme de asceza vazuta, ci lungul proces de desavarsire launtrica, proces prin care Semion va atinge treptat statura duhovniceasca a marilor Parinti de odinioara ai Pustiei si Filocaliei. La acest proces se refera „însemnarile” Cuviosului. Pe baza acestora si a numeroaselor discutii personale avute cu Cuviosul, acesta este reconstituit si descris în detaliu, însotit de ample si valoroase explicatii si digresiuni teologice, în prima parte a admirabilei carti a arhimandritului Sofronie, mentionata mai sus, din care aflam urmatoarele amanunte.
Intrarea lui Semion în manastire a avut ca motivatie de baza un acut simtamant al pacatoseniei care-l facea sa resimta aievea chinurile iadului si care facuse sa se nasca în el o adanca nevoie de pocainta. Abia sosit, dupa cateva zile de reculegere, tanarul Semion face o marturisire generala a tuturor celor savarsite în viata sa, neascunzand sau nejustificand nimic. La sfarsit, duhovnicul îi spune: „Acum ca ti-ai marturisit pacatele înaintea lui Dumnezeu, sa stii ca ele ti-au fost iertate. De acum încolo începe o viata noua. Mergi în pace si bucura-te ca Domnul te-a adus în acest liman al mantuirii.”

(Cuviosul Siluan Athonitul: între iadul deznadejdii si iadul smereniei si iubirii de Hristos - DIAC. IOAN I. ICĂ JR)


Pace si bucurie de la Domnul va doresc si eu, din tot sufletul! Va multumesc ca cititi aceste simple randuri! Doamne ajută!
cu mare drag, Simona