Stă sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,
C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti ...
Sta-n marginea de drum fantana netrebnica si oropsita,
Căci nimeni n-o mai cerceteaza; galeata-i spanzura dogita
Si-n ghizdurile putrezite cresc brusturi si-nfloresc bureti.
Sta sufletul fara iubire, pustiu, ca marul fara roade,
Paraganit intr-o livada si plin de lacome omizi,
Ce-l napadesc in primavara si toata frunza incet o roade
Si toata floarea, otravita, se scutura curand si cade,
Lasandu-i crengile uscate ca niste sterpe palamizi.
Sta sufletul fara iubire cum sta o vatra ruinata,
Ca un cuptor surpat de vremuri, fara de vad si fara foc,
La care nimeni nu duce aluatul proaspat in covata
Sa-l rumeneasca pe-ndelete dogoarea jarului, uscata,
Si sa-l prefaca-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.
O primăvară binecuvântată vă dorim, întru înnoirea vieții, alături de toți cei dragi! Bucurie! S&A
V-am rasfoit putin blogul (fara a va cere perminsiune, desigur) mi-a placut tot ce faceti voi aici si promit sa revin.
RăspundețiȘtergereSă aveţi post cu bucurie, nădejde, dor de Cer şi de mântuire...
RăspundețiȘtergereVă îmbrăţişez, dragele mele!
Va doresc si eu post cu folos!
RăspundețiȘtergereVă mulțumim din inimă pt bunele doriri! Iertați-ne că nu am fost deloc prompte cu răspunsul :)
RăspundețiȘtergerePost cu pace și bucurie, suflete dragi!
Doamne ajută!